Ter, 08/08/2006 - 15:35
La mai, yá ua beç le habie dezido que nó, mas aquel zirrar deixaba-la sien saber bien l que dezir. Éran seis ls filhos, i l pan nin siempre era cun fartura. Heilena continou.
- You ya falei cun Albertina i eilha arranja-me ua casa para you ir a serbir.
- A la nuite, cun tou pai falamos nisso, i treminou puli la cumbersa.
L pai, sabie bien que ua boca a menos a cumer, subraba para outra, i dou l sou cunsentimiento. La mai, querie-la tener puli, mas mirando pa ls outros cinco, abaixou la cabeça i fizo ua reza.
Dies depuis, Heilena fui-se cun Albertina a serbir para Lisboua. La casa para adonde iba a ser criada, nun era mui grande. Ls duonhos tenien um rapaç i ua rapaza, que andában na scuola. Salien todos a la purmanhana i só tornában na fin de l die. Heilena solo coincie la sue rue, i nunca se zbiaba muito. Las rues, al ampeço, éran todas armanas, i isso meti-le miedo nun se fusse a perder.
Al fin de l purmeiro més, l´amiga, fui alhá a tener cun eilha para íren a passear. Fúrun a la Baixa, als Jirónimos, al Castielho, fui un die mui bonito.
Als poucos, Heilena yá iba salindo sola als cachicos, siempre acerca de casa. Nun gustaba muito de salir, quedaba-se puli, i tenie siempre que fazer. Ua segunda, l patron dixo-le para porparar l´almourço, que el benerie a almorçar. I assi fui. Todo corriu normal, mas l patron dixo-le para nun le dezir nada a la patrona, porque le stában a correr mal ls negócios, mas que se íban a cumponer, i assi nun serie neçairo çpedi-la, que isso serie la última cousa. Ficou lhougo eili treminado que bolberie na quarta tamien a almorçar. Eiqui ya houbo ua cumbersica acerca de donde era, l que fazie, l que querie ser. Na semana alantre treminou lhougo que benie almorçar a las segundas, quartas i sestas. Apuis dixo-le para almorçáren juntos, que el até gustaba de cumbersar. Nun de ls dies, a la fuorça, abusou deilha i amanaçou-la, que se dezisse algo que la mandaba matar. Las cousas fúrun acuntecendo desta maneira.
Un die Heilena tubo que le talfonar a la amiga dezindo-le que staba mala. Heilena lhougo a la chegada sentiu-se mal, anjoada, i la amiga debrebe biu de l que se trataba.
- Tu stás grábiba, Heilena?
Esta zatou lhougo a chorar, als seluços i agarrou-se a la amiga.
- L que ye que you fago? You nun sei nada destas cousas.
L’amiga lhebou-la para scanho de l jardin que staba eili, i sentou-la.
- Bá dize-me alhá!, fui l patron?
Antre l choro i la necidade de botar acá para fuora tanta amargura i rebuolta, dixo-le que si.
- Agora oube-me... Tenes que falar cun el, i dezir-le. Apuis cuntas-me, stá bien?
Ne l purmeiro die que l patron bieno al almuorço, Heilena, nun repente, dixo-le lhougo,
- Stou grábida?
L´home olhou para eilha i arrespundiu:
- Tu nun tenes namorado? Se nun tenes arranja-lo.
Heilena nun antendie nada de la cumbersa. L patron para se lhibrar deilha splicou-le todo, deixando Heilena nun balhe de lhágrimas. Tenie que deixar la casa, senó inda serie pior, amanaça, atrás de amanaça.
Telfonou a la amiga para que l’ajudasse. Ua semana apuis, era apresentada a un amigo de l cumpanheiro de Albertina que la lhebou para ua casa mui probe dun bairro scuro. Soutordie l cumpanheiro splicou-le que podie ganhar muito denheiro, i apuis fazer l que eilha quejisse. Fui atirada pa la prostituiçon até que la barriga aguantou.
Naciu un rapaç guapo. I pouco depuis cuntinou la mesma bida, quedando l denheiro para aquel home de que nun gustaba. Numa nuite, fui a atender un cliente. Mas este era defrente. Staba mal bestido i mal lhabado. Heilena nunca fazie preguntas, fazie só l sou serbício. Mas eiqui preguntou-le al home:
- Bós donde sodes?
- Uh!.., dixo-le el. Sou daquel lhugar, donde se come l pan que l diabo amassou.
Nun falórun mais, cada un fizo l sou serbício i fúrun-se ambora.
Aquel dito yá Heilena lo habie oubido muita beç al pai. I fui esta acumparança que lhebou a que Heilena agarrasse ne l pequeinho Miguel i se l fusse a amostrar al abó. Este arrecebiu la filha cun un beiso cumo nunca le houbira dado.
Válter Deusdado